bernafon- channel free

"Channel free" e o întoarcere la origini. Redarea originală a CD-urilor audio (formatul clasic din 1981) poate fi considerată channel-free. În mod normal, audiţiile muzicale necesită maximă fidelitate. Dar pentru hipoacuzici nu e aşa, scopul principal al aparatelor auditive e să asigure inteligibilitatea, deci înţelegerea vorbirii. Dacă ai remarcat vreodată cum se aud staţiile radio din taxi-uri, ele asigură inteligibilitate, taximetristul are urechea formată şi înţelege tot, dar pentru tine ca pasager, sunetul nu e plăcut. Tu preferi sunetul unui post de radio FM sau al unui CD-player. Cam asta e problema şi cu aparatele auditive cu multe canale (direcţia în care a mers tehnologia din domeniu în ultimii 10 ani). Se obţine un sunet mai inteligibil, dar mai neplăcut, mai aspru. Mulţi pacienţi oftează şi azi după sunetul moale al aparatelor analogice, care se auzeau clar fără să sune aspru. Totuşi, aparatele digitale de astăzi reuşesc să aplice compresii mult mai elaborate asupra sunetului redat, ceea ce ajută la a înţelege vorbirea, chiar dacă sonoritatea devine dezagreabilă. Aparatele auditive nu îşi propun să redea sunetul cu înaltă fidelitate, pentru că atunci nu le-ar mai rămâne decât reglarea volumului. Ceea ce nu ajută pacientul cu deficienţe neurosenzoriale, după cum se poate constata dând televizorul sau radio-ul mai tare. Aparatele auditive îşi propun ceea ce îşi propune şi telefonul: ca utilizatorul să înţeleagă ce i se spune. Diferenţa e că telefonul e destinat celor fără deficienţe de auz, în timp ce aparatele auditive trebuie să altereze sever sunetul, pentru a-l face inteligibil de către cei cu deficienţe de auz. Sunetul redat de un aparat channel-free diferă de cel redat de aparatele digitale obişnuite, dar depinde de pacient, dacă îl consideră suficient de inteligibil sau nu. Pentru că un sunet poate fi moale ca un foşnet, dar totuşi să nu înţelegi nimic din el .